Subiectul despre Margine si Centru, viu discutat de critica literara de la noi, constituie, dupa mine, una dintre problemele fundamentale ale secolului XX si este relevanta nu numai pentru optzecistii si nouazecistii nostri, obsedati de imperativele sincroniste, ci si de basarabenii anilor ?20-?30.

Ori ne sincronizam, ori murim! ? e putin zis ca e o idee cu barba. Disputele dintre traditionalisti si modernisti, dintre sincronisti si protocronisti s-au acutizat grav in perioadele de rascruce ale literaturii noastre. Iata de ce in epoca interbelica aceasta polemica, centrata pe fenomenul formelor fara fond, e sustinuta masiv, pe de o parte, de Nicolae Iorga si, pe de alta parte, de Eugen Lovinescu.

Volumul Spiritus loci. Variatiuni pe o tema* de Alina Ciobanu-Tofan aparut la editura Gunivas, cu o coperta originala de Anatolie Tomoianu ne retine atentia prin doua sectiuni: I. Presa literara din anii ?30. Variatiuni pe o tema si II. Spiritus loci. Protocronism si sincronism.

Studiul are un motto din Adrian Marino: ?Centrul ? trebuie repetat mereu ? este de fapt peste tot si nicaieri?. Este si ideea globala in reconsiderarea fundamentala a imago mundi in literatura romana care este ?una si indivizibila?(G. Calinescu). In acest sens conceptul de spiritus loci isi are conotatiile sale noi nu numai in contextul disputelor din perspectiva globalizarii, dar si mai cu seama a guvernarii actuale din R. M., foarte ambigua in determinarea identitatii nationale.

Epoca interbelica este examinata, in ultimul timp, sub diverse unghiuri. Incursiunile in trecutul literar al Basarabiei au atins un alt nivel de investigatie, critica este mai mult preocupata de aspecte teoretice, decat de cele ale descoperirilor arhivistice. Aceasta ne o demonstreaza si subcapitolele din compartimentul doi, partea cea mai substantiala a studiului, in care A.Ciobanu-Tofan ofera o sinteza cu viziuni exegetice noi.

S-ar parea ca la mari descoperiri nu te poti astepta. Dupa valorificarile lui I. Colesnic, V. Badiu, S. Panzaru, V. Batca, D. Apetri, Gh. Gheorghiu s.a., dupa Istoria... lui Mihai Cimpoi care a facut ordine in valorile de aici este foarte dificil sa incerci a demonstra careva teze si sinteze noi. Si totusi. Vine o noua generatie de literati cu viziuni inedite. Printre acestia se remarca Petru Negura cu o perspectiva sociologica insolita, Eleonora Hotineanu cu analiza arhetipala a topoilor liricii basarabene din perioada interbelica si Alina Ciobanu - Tofan cu sinteza exhaustiva, indrazneata si originala a uneia dintre cele mai spinoase si sistematic uitate probleme, din care unii titirezi super-patrioti fac divagatii geopolitice. Este vorba de regionalismul congenital al unei literaturi rizomice (conceptul lui Cimpoi) pentru care mereu, se zice, ca inca nu i-a sosit timpul. Escamotarile regionalismului cultural astazi sunt mai periculoase chiar decat moldovenismul neo-primitiv si agresiv.

Alina Ciobanu-Tofan si-a asumat o sarcina de o actualitate stringenta. De altfel, ea este cea care a initiat, lucru deloc neglijabil pentru un tanar critic, o discutie continuata la un simpozion international ce a avut loc, acum un an, la Academia de Stiinte. Spiritus loci e rodul unei munci de mai multi ani, aparut dupa Scriitori de la ?Viata Basarabiei? si Constantin Stere. Singur impotriva tuturor. Autoarea s-a grabit incet, dar sigur, a trecut peste o lucrare cu care si-a luat doctoratul ? Revista ?Viata Basarabiei? in contextul literar al anilor ?30.

Anume anii ?30-?40 au constituit pentru literatura romana din Basarabia perioada de febrile cautari in afirmarea spiritului national. Dupa lunga perioada de depeizare, pe ruinele celor 106 ani de inchisoare tarista, literatura de aici, in momentele ei esentiale si in tendinta sa fundamentala, promoveaza autohtonismul, o directie definitorie in expresia protocronista a acelui spiritus loci, prin care se vroia a se da scrisului de aici o valoare universala. Pana la urma insa, aceste ambitii n-au fost sustinute cu eforturi pe potriva idealurilor propagate.

Desigur, acest spiritus loci nu este doar un apanaj al protocronistilor sau al sincronistilor. Cel putin, asta o afirma A. Ciobanu-Tofan. In plus, ne-au lipsit talente viguroase, nu am avut o limba literara elevata si rafinata, nu am cunoscut pe marii inaintasi. S-ar putea spune ca am fost remarcabili prin lipsa unei capacitati de expresie pe potriva idealilor declarate. Nici timp nu am avut. Dar in pofida intemperiilor, aici s-au declansat nenumarate energii creatoare. La aceasta a contribuit presa literara, care in anii ?30, asa cum demonstreaza A. Ciobanu-Tofan, a mers pe linia regionalismului cultural, cu finalitati bine stabilite, intre care se remarca: ridicarea nivelului spiritual al tinutului si afirmarea caracterelor bastinase, a condeierilor de origine basarabeana. Procesul a decurs anevoios, cu multe animozitati. Chiar fondarea Societatii Scriitorilor Romani din Basarabia, despre care N. Costenco avea sa marturiseasca peste timp, in Povestea Vulturului, ca a fost ?o mare societate de mici scribi provinciali fara coloare, la care Bucurestiul se uita ca la o caricatura...? [p. 27], s-a instituit si ca o expresie a regionalismului basarabean, manifestat in toate formele de existenta. Despre aceste forme, in lumini si umbre, scrie Alina Ciobanu-Tofan in configurarea climatului literar din anii ?30. De fapt toate manifestele si ideologiile literare au fost, cum afirma cercetatoarea, variatiuni pe aceeasi tema, reductibile la maiorescienele forme fara fond. Polemica a fost reluata in critica si publicistica basarabeana din anii ?30 cu o deosebita amploare si intensitate. Chiar si resurectia ideii de specific national are la temelie fenomenul formelor fara fond reeditat in anii ?30, care pentru Basarabia mai era agravat si de mostenirea formelor straine, rusesti.

Viata Basarabiei, Cuget moldovenesc, Bugeacul, Poetul, Itinerar au afirmat directia autohtonista a literaturii de aici. Revista Pagini basarabene (1937), care cultiva o literatura elitista, n-a putut supravietui, a sucombat dupa un an de existenta. Scriind despre politica revistelor din tinut, despre problemele litigioase ale promovarii spiritului local, A. Ciobanu-Tofan stie sa integreze tendintele locale in contextul celor din centru. Autoarea apeleaza la opiniile lui Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Garabet Ibralianu, Nicolae Iorga, C. Radulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Al. Philippide. Mai mult decat atat, tendintele conservatoare din viata spirituala romaneasca sunt tratate in context european. Autoarea demonstreaza vrea sa demonstreze ca se sincronizau nu numai modernistii, dar si traditionalistii: ?... precum in Franta literatii conservatori, insufletiti de ideile lui Charles Maurras, militau pentru o arta ?sanatoasa?, ridicand in slavi valorile sangelui si ale neamului...?, la fel aceeasi apologie o faceau N. Crainic si N. Ionescu, sau intr-o forma mai moderata, N. Iorga sau L. Blaga. De regula, orice fenomen e analizat intr-un context mai larg, autoarea fiind preocupata de catalogarea unor tipologii ale fenomenelor spirituale.

Majoritatea subcapitolelor din partea a doua a studiului sunt, de fapt, niste profiluri literare, concepute ca schite de micromonografii. Cu exceptia unui subcapitol - ?Gheorghe V. Madan: un homo folcloricus? - care, in opinia noastra, nu spune mare lucru si repeta in fond niste adevaruri general-acceptate, schitele de micromonografii pun in lumina o conceptie bine articulata despre protocronistii si sincronistii anilor ?30. Remarcabile sunt in acest sens profilurile despre Constantin Stere si Leon Donici.

In romanul lui C. Stere In preajma revolutiei explorarea autobiograficului are loc intr-o maniera tipica Bildungsromanului. Autoarea insista asupra unei analize inedite prin prisma cronotopului. Astfel cronotopul casei identificat cu ?originile temporale si spatiale ale eroului, universul copilariei, relatia cu parintii etc.? se releva ca dominant in volumele Smaragda Theodorovna si Copilaria si adolescenta lui Vania Rautu, in Lutul avand o valoare preponderent referentiala. Cronotopul orasului, ca univers specific unor experiente de viata, dar si ca posibil fundament pentru un nou cronotop al casei este concretizat mai intai in volumul doi, servind drept fundal al cresterii si formarii in spirit revolutionar a eroului. In Ciubarestii, considera criticul, cronotopul orasului este edificat prin construirea unui spatiu fictional specific ce sintetizeaza ?particularitatile? a trei orase reale: Iasii, Ploiestii si Bucurestii.

Cronotopul drumului pregnant in volumele Lutul, Hotarul si Nostalgii are o valoare formativa majora. Cronotopul existential redus la multitudinea si diversitatea perspectivei existentei si evolutiei eroului, este, dupa A. Ciobanu-Tofan, axa organizarii tematice, dar si a discursului narativ. Atat la nivelul continutului, cat si la nivelul expresiei, opera lui Stere este tributara unei anumite paradigme socio-culturale. Din aceasta perspectiva scriitura lui Stere este conceputa in cadrul biograficului, dar si ca o constructie romanesca de proportii, in care ?destinul Basarabiei este reconsiderat la scara unei singure personalitati umane (Vania Rautu), care urmeaza sa ilustreze dar si sa explice in plan diacronic realitati sociale si culturale, atitudini si reactii, aspiratii si prejudecati aparent particulare? (p. 122).

In plan polemic este conceput si studiul Modernitatea tragicului in proza lui Leon Donici. Aici se nuanteaza constiinta antiutopista a autorului Marelui Archimedes. In opinia exegetei, ?antiutopia este doar un aspect al constantei tragice, cu adevarat dominante in opera scriitorului si care poate fi rezumata la ?teroarea istoriei? in raport cu destinul uman singular? (p. 128). Interesante sunt observatiile cu privire la prozele Dansul mortilor, Saul si mai ales In drum spre Emaus.

Cat priveste profilurile poetilor, A. Ciobanu-Tofan e preocupata preponderent de doua probleme: 1) de tipologia eului poetic, de raportul dintre eu si lume si 2) de natura limbajului poetic, de conceptele de poeticitate. Retinem articolele intitulate Ion Buzdugan: exaltarea mitului dacic; Pan. Halippa: poetica florilor de parloaga; Nicolai Costenco: revolta fondului basarabean; Poezia imaginarului: Al. Robot; Magda Isanos: criza eului poetic; Vladimir Cavarnali: tentatia sincronizarii; Reminiscente moderniste la T. Nencev; Un simbolist intarziat, George Meniuc si Eugeniu Coseriu, sincronistul. Portretele lui Nicolai Costenco si al lui George Meniuc fac mai mult decat niste studii monografice. Cel putin, despre acesti doi poeti nu s-a mai scris cu atata exactitate, luciditate si profunzime. Autoarea vede in George Meniuc un simbolist intarziat. Aici ii dam dreptate lui Dan Manuca, cel care afirma ca George Meniuc e un poet minor, am zice un minor ilustru, da si Alinei Ciobanu?Tofan care, pe buna dreptate, ne atrage atentia ca experienta de autohtonizare a simbolismului era cu efecte retardare.

O calitate a studiului sta in profunda cunoastere a contextului literar. Uneori insa afirmatiile criticului sunt oarecum fortate atunci cand, spre exemplu, intr-un ?barbos taran? din poezia lui N. Costenco se intrevad afinitati cu imagistica artei lui Paul Gauguin (p. 157). Studiul ar fi castigat daca ar fi cuprins si pe ?parnasienii? Petru Stati si Nicolae V. Coban sau pe reprezentantii poeziei religioase.

Volumul Spiritus loci. Variatiuni pe o tema vine sa aprofundeze si sa completeze imaginea noastra despre protocronistii si sincronistii basarabeni din anii ?30, despre miscarea generationista si alte batalii literare, ale caror teze sunt reactualizate in prezent din alte perspective.